POZE-PREMIEREA ELEVILOR DE CLASA A VIII-A

POZE-PREMIEREA ELEVILOR DE CLASA A VIII-A

Pozele de la premierea elevilor de clasa a VIII-a:

Citeste mai mult

De ce îmi place matematica? – an 2009

De ce îmi place matematica?     Nu ştiu… Probabil datorită acelui
sentiment minunat care apare atunci când rezolv o problemă care cu
câteva secunde sau minute în urmă îmi părea foarte dificil de
soluţionat. Atunci când fac matematică mintea mea se deschide şi
imposibilul devine posibil.
Cum a început totul? Ca un joc, ca o poveste… Matematica este şi un
joc al minţii, un joc frumos pentru că nu câştig întodeauna, fiind
astfel mereu o provocare. Vreau să fiu un învingător. Ştiu că asta nu
se va întâmpla decât dacă devin un creator. Pentru aceasta trebuie ca
setea mea de cunoaştere să fie de nepotolit şi mintea mea să fie de
diamant şi voinţa mea să fie oţelită şi să fiu capabil să alung
ciulinii din cale.
Vreau sa ajung sa rezolv problemele pe care mi le pun eu. Vreau să nu
mă mai întreb dacă îmi place sau nu matematica. Pentru mine este încă
vremea căutărilor, încă mă joc. Sunt un copil, încă.
Matematica nu se poate face decât cu dăruire şi multă implicare.
Uneori îţi trebuie multă răbdare ca să vezi rezultatele muncii tale.
Efortul te transformă în bine. E deja un câştig real.
La ce e bună matematica asta ? Recunoaşte că şi tu te-ai întrebat
măcar o dată. Ca să-ţi răspunzi imaginează-ţi o lume în care ea nu
există. Poţi?
Matematica te face să uiţi de problemele tale şi să te concentrezi
asupra problemelor ei. Dacă eşti capabil să rezolvi probleme grele de
matematică, atunci ai şanse mari să rezolvi şi măruntele probleme ale
vieţii tale cotidiene.
Şi pentru omul modern matematica a rămas o strălucitoare zeiţă
care-şi revarsă graţia sa asupra celor ce-i cer al « nemuririi nimb »
şi  « focul din privire ».
Haideţi să facem matematică !

Citeste mai mult

Matematica dincolo de cuvinte – an 2008

       Imi amintesc de ziua în care călcam speriată pentru prima dată pragul
şcolii. Pe bancuţa mea atunci doamna învăţătoare aranjase cu grija o
carte aurie pe care scria… MATEMATICA. Un cuvânt atât de simplu care
ascunde în spatele lui un univers imens, încă neexplorat complet. Un
cuvânt magic care deschide porţile cunoaşterii lumii.
       O lume fără matematică e o lume moartă, fără culoare, fără viaţă. O
întâlneşti în tot ce faci: fie că o găseşti scrisă pe o foaie de
hârtie sau când socoteşti restul la magazin tot matematică se numeşte.
Apare la orice pas, în orice formă, în orice corp, în fiecare secundă
a vieţii tale. Te-ai gândit vreo dată că atunci când pui călcâiul pe
pământ pentru a călca talpa piciorului tău formează un unghi ascuţit
cu pământul? Sau că acel creion pe care-l tot ascuţi e format dintr-un
cilindru cu un con în vârf ?
       De când am cunoscut-o a urmat multă munca, mulţi ani de pregătire
până să ajung să o cunosc.  Dar mi-a plăcut: pentru mine fiecare
problemă este o provocare, e o săgeată aruncată pentru a ajunge la
ţintă. Recunosc însă că nu e deloc uşor. Este ca un instrument
muzical: o trădezi, te trădează. Pe de altă parte aduce satisfacţii
celor care ştiu să o preţuiască, celor care o apreciează pentru ceea
ce este.
       Pentru mine matematica este mai mult decât 1+1=2. Este un prieten
care mi-a adus satisfacţii, m-a urcat pe vârfuri de munţi,  mi-a
aşezat medalii la gât. Dar mai presus de toate e o pasiune, e un mod
inedit de a-mi petrece timpul.

Citeste mai mult